MARIAN GRIGORE:SUPORTERII TREBUIE SĂ CREADĂ CĂ RAPIDUL VA REÎNVIA PRECUM PASĂREA PHOENIX

Rapid Old Boys

Ajuns la Rapid în ianuarie 1984, Marian Grigore este omul care l-a avut ca antrenor pe Valentin Stănescu. A fost titular de bază la Rapid timp de patru sezoane, ajungând la această echipă la o vârstă la care mulţi se retrag din fotbal, 30 de ani. El este jucătorul care a prins perioada în care Rapidul a fost persecutat de sistem.


- În urmă cu 33 de ani de ani, în ianuarie 1984, ajungeați în Giulești de la Autobuzul. Care e povestea acestui transfer?

Povestea este simplă. Domnul Viorel Kraus, antrenorul de la Rapid din acea vreme, împreună cu domnul Valentin Stănescu mă cunoşteau, iar în pauza competiţională au ajuns la concluzia că trebuie să aducă la echipă un apărător şi întrucât mă cunoşteau foarte bine, plus faptul că mai erau jucători din actuala echipă, Nicolae Manea de exemplu, Dumnezeu să îl ierte, atunci am convenit să merg în cantonament.


- Cum a fost debutul la Rapid?

– Debutul la Rapid, în opinia mea, a fost unul bun deoarece am jucat în prima etapă la FC Olt, am făcut un rezultat de egalitate care a fost pe placul tuturor.


- L-ați prins antrenor pe cel care adusese primul titlu în Grant, Valentin Stănescu. Cum era acest antrenor, considerat personaj de legendă în Giulești?

Valentin Stănescu era un antrenor bun, un tip mai dur, dar se impunea prin stilul său de a conduce echipa, ca urmare a avut şi rezultatele pe care le-a avut, atât la naţională, dar mai ales la echipa mult iubită, Rapid.


- Ați prins o perioadă săracă în performanțe pentru Rapid. Care să fie cauza din moment ce la cârma echipei s-au perindat nume grele precum Valentin Stănescu, Victor Stănculescu, Nicolae Lupescu, Constantin Cernăianu, sau Viorel Kraus?

După părerea mea, „marele secret” îl reprezintă faptul că nu erau jucători valoroşi. Echipe precum Steaua şi Dinamo când făceau achiziţii de jucători luau ceva valoros, iar printre picături jucătorii sufletişti erau la Rapid.Majoritatea celor care erau oprimaţi sau puţin mai săraci pe o pantă socială erau cu Rapid pentru că se aflau pe aceeaşi linie cu echipa.


- Se spune că în acele vremuri o echipă din Divizia B, precum Autobuzul, făcea față fără probleme în actuala Ligă I. Este adevărat?

Este adevărat pentru că au fost jucători valoroşi la echipa de fotbal Autobuzul, s-a închegat o echipă foarte bună, valoroasă. De asemenea, la un moment dat, puteam să intrăm în Liga I, Divizia A cum era la vremea respectivă.


- Era un fotbal sărac în România?

Din punct de vedere financiar, noi câştigam mai mult decât media, era totuşi un avantaj, dar pentru mine cel mai important a fost faptul că jucam în Divizia A şi mai ales jucam la o echipă precum Rapidul şi totul era cum trebuia să fie. Pot spune că puneam mult suflet, jocul era altfel, spectatorii erau diferiţi faţă de momentul actual. Au fost jucători valoroşi care nu erau încurajaţi să plece în străinătate, atunci nu exista acest obicei, se întâmpla foarte rar ca un jucător să plece, erau mari excepţii cei care plecau.


- Steaua și Dinamo făceau legea doar pe teren?

Steaua şi Dinamo nu făceau legea doar pe teren, ci şi în afara lui. În culise mai existau nişte nişe care nu erau morale, dacă pot să le numesc aşa.


- Rapid era o echipă persecutată de sistem, sau sunt mai mult povești?

Nu ştiu dacă a fost persecutată. Pot spune că la meciurile care se jucau acasă, pe Giuleşti, unii spectatori erau filmaţi, fotografiaţi, urmând ca a doua zi să fie chemaţi sau aduşi la poliţie, la vechea miliţie, ceea ce nu era corect. Acest lucru nu se întâmpla la alte echipe, mă refer cu precădere la Dinamo. Ca şi jucător, eu personal, pot să vă spun faptul că nu m-am simţit sub nicio formă îngrădit sau persecutat în vreun fel de sistem.


- Timp de patru sezoane ați cam fost titular de bază la Rapid. Care este secretul?

Secretul îl reprezintă în primul rând viaţa ordonată pe care am avut-o. De asemenea, au contat foarte mult şi colegii cu care am jucat şi m-au ajutat. În momentul în care am venit la Rapid am jucat cu un mare jucător, Ştefan Sameş, după care a urmat să joc cu Marian Rada, cu Gică Cîrstea care a fost la loturile naţionale de juniori şi tineret. Un alt jucător a fost Adrian Matei care a fost la Steaua şi Dinamo, pe lângă Rapid. Pot spune că am avut parte de un colectiv bun, valoros şi aş mai aminti câteva nume precum Ion Ion, Ştefan Popa, Nicolae Manea, Dumnezeu să-l ierte, o legendă a echipei Rapid. Datorită faptului că am jucat alături de aceste nume a fost pentru mine un stimulent foarte puternic, dar şi pentru că am venit la Rapid la o vârstă la care mulţi se lăsau de fotbal, la 30 de ani, chiar se făceau pariuri pe vârsta mea şi pe calităţile fizice pe care le aveam.


- În acel sezon, 1985-1986, Rapid a încasat 16 goluri în două partide, 0-9 la Hunedoara și 0-7 la Craiova. Cum a fost posibil?

Îmi amintesc de meciul jucat la Hunedoara în care era domnul Mircea Lucescu, partidă în care s-a venit cu un artificiu şi anume învăluirea pe flanc, pe extreme, la care noi, Rapidul, am răspuns nu. Nu ştiam să contracarăm, după primele faze însă, am făcut personal o încercare de a-i controla, dar m-am lovit de un anumit jucător din echipă care a stârnit o agitaţie când scorul era de 2-0 pentru adversari. În momentul în care s-a repus mingea în joc, am stabilit să rămânem pe apărare, dar s-a considerat că 2-0 nu era de apărat. Astfel că, s-au aliat ulterior doi, trei jucători care au jucat bine, au adoptat alt mod de a juca, plus că aveau jucători valoroşi în echipă, ca să dau un exemplu aş aminti de Michael Klein, şi aşa s-a ajuns la acest scor care acum sincer mi se pare astronomic.


- Tot în campionatul acela ați învins pe Dinamo cu 1-0, în Giulești. Este adevărată povestea despre arestarea mai multor jucători rapidiști?

Da, aş spune reţinerea, arestarea mi se pare prea mult. Am auzit de la colegii mei că au fost reţinuţi jucători înainte de meci,li s-a găsit nod în papură pe vremea respectivă, scopul fiind acela de a intimida. Aceasta era o metodă a celor de la Dinamo, în momentul în care jucau cu o echipă, indiferent despre ce echipă era vorba, aşa procedau la modul general. De asemenea, le erau favorabile şi arbitrajele.


- A mai fost o victorie cu un mare scandal, 4-3 cu FC Olt, în Giulești, după ce la pauză oaspeții aveau 2-0.

Meciul disputat cu FC Olt în Giuleşti a fost o revenire spectaculoasă , am câştigat pentru că am avut o mobilizare deosebită, dar a mai fost vorba şi de puţină şansă, cum se întâmplă în fotbal.


- Este adevărat că singurul gol pe care l-ați marcat în Divizia A a fost într-un meci aranjat cu Dinamo?

Da, din păcate a fost un meci aranjat, un concurs de împrejurări. La un moment dat ni s-a spus că ar fi vorba despre un interes naţional întrucât trebuia să iasă golgheter un jucător român în Europa. Mie îmi pare rău într-un fel de această înţelegere, dar datorită motivelor aduse s-a acceptat în final. Eu nu am fost adeptul meciurilor aranjate.


- Cum vi se pare fotbalul de azi fără Rapid?

– Sărac, ca dovadă că toată lumea simte acest lucru, nu doar fanii Rapidului, ci şi toate echipele, galeriile şi fanii care iubesc fotbalul simt lipsa a ceva, iar acel ceva este Rapidul. Rapid a fost sarea şi piperul în fotbalul românesc.


- Care este meciul jucat pe Giuleşti pe care l-aţi păstrat cu drag în suflet şi a însemnat mult în cariera dumneavoastră?

Un meci ar fi cel jucat pe Giuleşti cu Dinamo în cadrul căruia eu am sărbătorit 32 de ani, fiind căpitan de echipă în vremea respectivă. Am avut marea mulţumire de a vedea satisfacţia marii mase de suporteri rapidişti pentru că am reuşit să îi batem pe Dinamo.


- Consideraţi că mai aveţi ceva de adăugat referitor la perioada în care aţi fost jucător la Rapid?

Un lucru foarte important şi care mereu ne-a deosebit de celelalte echipe este spiritul. Vorbim aici despre spiritul care îi animă pe fani, pe orice simpatizant al Rapidului. A fost şi este acel ceva care la celelalte echipe cam lipseşte. Întotdeauna, de când a apărut Rapidul, a fost acest spirit şi este şi în momentul de faţă, chiar dacă echipa nu se mai află în primul eşalon.


- Cum a fost pentru dumneavoastră să jucaţi din nou pentru Rapid, de data aceasta într-o echipă de Old Boys?

Pentru mine a fost o reală plăcere să joc din nou pentru Rapid, mi-am reîntâlnit vechii colegi, jucători care mi-au urmat şi care mă cunoşteau. Am fost felicitat pentru jocul pe care l-am făcut pe vremea în care am jucat la Rapid. Pentru mine asta a însemnat foarte mult şi mi-a adus bucurie.


- Consideraţi că era nevoie de o echipă de Old Boys a Rapidului?

Cred că era necesară o astfel de echipă, mai ales în momentul actual, când echipa Rapid nu se mai află în primul eşalon şi atunci este mai puţină publicitate, fanii nu mai au ocazia de a vedea echipa jucând.

 

 


Interviu realizat de Ioana Vâlceanu